In cautarea copilariei
Ma gandeam zilele astea la cum vorbesc si cum se poarta oamenii si nu am putut sa concluzionez decat ca viata noastra dureaza putin. Oricat ar fi de lunga sau de scurta, ea tot putin dureaza. Pentru ca undeva la un moment dat, nu stiu exact sa zic varsta, dar pana la 20 si ceva de ani traim cu adevarat. Dupa care, undeva se rupe filmul si tot ce facem, e sa traim cu gandul si cu dorul copilariei. Toate amintirile noastre care conteaza cu adevarat sunt de cand suntem mici. Gesturi, mirosuri, imgaini vizuale si auditive. Asa ca pana sa ne dam seama ce se intampla, deja ne-am trait viata. Si la un moment dat te uiti cu stupoare in oglinda, si parca nu te mai recunosti, parca ai mai multe riduri, privirea mai lipsita de viata, zambetul e doar un rictus, si te simti mai obosit ca niciodata. Uiti si de copilarie, si de viata care deja e o mare rutina, un disc stricat care patineaza, si nu vrei decat sa te odihnesti. Sa inchizi ochii, si sa te intorci cand erai copil.
image copyright: www.retrimer.deviantart.com
posted by Gabriel at 21:10
2 Comments:
Ai dreptate....
Prietenii adevarati se fac in copilarie si adolescenta si nu se uita niciodata.
Chiar daca nu se vad un timp indelungat cu siguranta vor ramane prieteni pe viata.
De la un astfel de prieten cu dedicatie pentru tine Gabone!
un mare om a nascocit o treaba...noi ar trebui sa ne nastem batrani cu parul alb,cu proteze si tot tacamu,in timp sa devenim adulti,apoi adolescenti,sa mergem la scoala,sa luam note proaste,apoi sa fim copii sa nu avem griji,apoi bebelusi iar viatza noastra sa se sfarseasca intr-un orgasm....
Trimiteți un comentariu
<< Home