Masura timpului

Vorbeam in seara asta cu cineva drag mie si mi-a adus aminte ca vroiam sa scriu putin despre masura timpului.

In valtoarea vietii din zilele noastre, preocupati fiind de tot felul de probleme esentiale, ca de exemplu cum sa facem mai multi bani, sa devenim celebri sau sa ne inconjuram de acareturi care ne aduc o clipa de fericire dupa care le uitam la fel de repede pe cat ne-au bucurat, uitam ce de fapt nu putem aprecia niciodata cum se cuvine. Masura timpului. Deja cand spui cuvantul acum, si il zicem la prezent, pana s-a desprins de pe buzele noastre, e deja in trecut. Nu ne dam niciodata seama ca nu exista prezent ci doar trecut si viitor. Trecutul il stii, il porti mai mult sau mai putin mandru dupa tine, viitorul e o mare nebuloasa, de obicei inchipuit ca ceva frumos si stralucitor, dar de multe ori nu e decat fad, ca o prajitura in care ai uitat sa pui zahar sau arome.

Ce ma doare cel mai tare, si asta e doar punctul meu de vedere, e ca petrecem din ce in ce mai putin timp cu cei dragi. Ajungem sa ii vedem dimineata si seara, ne zicem buna dimineata si buna seara, schimbam poate 2-3 vorbe si cam la asta se reduce o relatie intre niste oameni care au pana la urma acelasi sange. Tocmai cu cei care ne sunt asa de apropiati, ne aflam la jumatate de lume departare, chiar daca unul este in bucatarie iar celalalt adoarme in fata televizorului.

Din pacate ne dam seama prea tarziu ca am petrecut atat de putin timp cu ei, acum ca suntem oameni maturi. In copilarie ne tineam dupa fusta mamei sau dupa tatal care mesterea pe la masina si tanjeam sa fim bagati in seama, si acum ca suntem oameni mari, devin cei mai mari straini. Probabil e o tragedie pe care doar un parinte o poate intelege cu adevarat, si care culmea, nu ne zice aproape nimic, doar poate uneori mai bate un apropo timid.

Atat va zic, petreceti mai mult timp decat un zero barat cu ei, inainte sa fie prea tarziu si cand regretele vor fi tardive, pentru ca odata ce trec Styxul, nu ii mai aduce nimeni inapoi, si chestiile astea nu se pot inlocui cu nimic altceva. Si mai ales, sa nu uitam ca si noi vom deveni ca ei, si vom suspina fara ca ei sa ne poata intelege de ce facem asta. Hai sa nu devenim propriile noastre victime, pentru ca ce semeni aia culegi.