
M-am stricat azi. Adica stiam ce se intampla dar cum am scris si alta data refuzam sa cred. Cum ar veni ma minteam singur. E ca si cum vezi ce se intampla dar iti spui ca nu e adevarat si intorci capul in alta parte ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Oricum o dai, tot te loveste. Realitatea e cum e. Nu ti-o alegi, doar participi la o piesa de teatru in care esti si tu actor.
Si bineinteles ca rolul e bine definit si mai devreme sau mai tarziu iti vine si tie randul sa iti joci partea.
In toata viata mea m-am indragostit de 3 fete. Am o problema cum s-ar zice. O fac rar si niciodata nu iese bine sau cum mi-as dori eu.
Senzatia e oribila. Senzatia de dupa ma refer. Si de fiecare data stii cum se termina. De fiecare data suferi. Iti piere pofta de mancare. Pofta de lucru, pofta de a iesi undeva, sa socializezi. Nu mai vrei sa vezi soarele. Vrei sa te ploua atat de tare incat sa te ineci din picioare. Iti cam fuge pamantul de sub picioare.
Am obosit si sincer nu cred ca mi se va mai intampla un lucru bun, sa mi se intample ce imi doresc.
Una peste alta trebuie sa mergi mai departe. Keep walking. Walk the line. Daca ar fi dupa mine, as fi preferat sa mi se rupa o mana mai degraba decat sa traiesc iar senzatiile astea. Again and again. Nu ma darama nimic mai tare decat esecurile in dragoste. Si nici nu imi doresc nimic mai mult decat sa iubesc si sa fiu iubit. E poate singurul lucru pe care nu ti-l alegi. Te loveste cand te astepti mai putin, indiferent daca e intr-un mod pozitiv sau negativ.
Iti multumesc in final pentru ca te-am cunoscut, pentru ca ai fost sincera cu mine si pentru ca m-ai facut sa ma simt viu din nou. Au fost cele mai frumoase saptamani din ultimii mei 3 ani. Fara sa exagerez sau sa incerc sa para ceva ce nu e de fapt. M-ai ridicat, mi-ai dat aripile inapoi pentru ca atunci cand ma indreptam spre soare sa pic din inaltul cerului. Chiar daca sunt acum departe de tine, chiar daca momentul a fost unul prost ales, eu iti multumesc pentru tot. O sa imi revin mai devreme sau mai tarziu dar pe masura ce timpul trece, imi pierd si ultimul lucru ramas in cutia Pandorei.
O sa ma culc cu mirosul parfumului tau care ma dadea peste cap in putinele dati in care ne-am vazut, o sa cad in genunchi, o sa mi se ude obrajii de lacrimile sincere pe care nu pot sa mi le stapanesc si cu imaginea ta pe retina.
Si nu in ultimul rand, te inteleg si pe tine...doar ca as fi vrut sa imi fi spus mai multe, poate reuseam sa ne ajutam reciproc...
Macar sunt sigur de un singur lucru si anume ca te iubesc mai tare decat am facut-o vreodata.