The octopus

Poate ca e putin scarboasa imaginea din stanga dar nu ar trebui sa ne repugne ci ar trebui sa ne faca sa ne tragem mai aproape si sa o studiem mai pe indelete.

Nu e decat poza unor timpuri trecute de care diferiti oameni s-au lepadat. Pe undeva acolo se afla si al meu. Recunosc mi-a trebuit mult sa ma rup de micul meu "amic", dar gandindu-ma ca are cam 8 tentacule prevazute din belsug cu niste ventuze mi-ar fi tare greu sa ma mai lepad de el daca nu-l dau jos din carca mea. Recunosc ca nu a fost usor. Cel mai greu e sa iti iei elanul necesar si sa faci primul pas. Dupa care, restul vine de la sine. Si chiar iti face placere sa te redescoperi pe tine insuti ca om. Practic te redefinesti. Devii ceva mai bun. Trebuie doar sa iti dai scanteia aia care iti deschide aripile si te face sa poti zbura pana la cer. Si de acolo lumea se vede cu totul altfel. E mai frumoasa, o intelegi cu adevarat, o vezi in toata plenitudinea ei.

De ce am adus vorba de asa ceva? Pentru ca azi facandu-mi curat prin sertare, prin minte si prin viata am gasit niste ramasite ale trecutului meu mai mult sau mai putin indepartat. Pe care evident ca le-am facut farame si le-am aruncat la cos. Totusi ma intrebam de ce nu am facut eu anumiti pasi mai devreme? Pentru ca timpul trece iar asta nu ti-l da nimeni inapoi.

Asa ca ai curaj si fa pasul cand trebuie pentru ca altfel risti sa nu mai poti deveni un om mai bun, iar chestia asta cu 8 tentacule n-o sa te ierte niciodata ca nu ai facut pasul cand inca il mai puteai face.