Shopping

Titlul nu are nicio legatura.Sau niciuna evidenta cu ce urmeaza sa zic. Doar ca azi cand eram pierdut intre mii de produse de consum si sute de oameni dornici sa isi sparga salariile din prima, am avut asa o alta deschidere asupra opticii vietii. Cel putin a vietii mele. Si dintr-o stare de suparare mai mica sau mai mare mi s-a intiparit un zambet pe fata. Unul din zambetele alea pe care oamenii le afiseaza atunci cand cred ca numai ei stiu un lucru. Si-s fericiti ca treaba sta asa. Da, mi-am dat seama ca nu trebuie sa mai fiu suparat, pentru ca privesc altfel unele lucruri. Ca si in poza asta de mai sus, oamenii se impart in principiu in doua mari categorii. Spatiile goale care nu iti zic nimic, treci cu mana prin ele si e doar aer. Si restul, care-s palpabile si care iti zic ceva. Da, pur si simplu oamenii iti sunt ori indiferenti, ori altfel. Altfel, adica iti dau niste stari prin care simiti ca traiesti. Te fac sa razi, te ranesc si poate esti suparat si plangi, te ajuta cand ai nevoie sau te arunca in cea mai crunta deznadejde. Si totusi, astia, o mana de insi, te fac sa simti ca traiesti cu adevarat. Fara ei viata ar fi ca un film fara sunet, ca o plimbare legat la ochi, sau ca o prajitura fara gust. Buni sau rai ar trebui pretuiti pentru ca ei sunt sarea si piperul fara de care viata ta ar fi la fel de fada ca o bucata de hartie molfaita in gura ca atunci cand erai copil.

Si mai e ceva. Viata e scurta, si eu am de gand sa profit din plin de ea. Sa pun si sare si piper. Acum pot sa zambesc din nou, la fel ca un copil, fara un motiv necesar sa fac asta. Uneori si o chestie amara se poate face la fel de dulce ca mierea, doar trebuie sa stii sa o tratezi. Am mai adaugat, si poate nu acum, inca o persoana printre putinele care inseamna ceva pt mine. Si-i doresc ce e mai bun pe lumea asta, indiferent ce s-ar intampla.