Ignorance

Acum cateva saptamani mergeam linistit cu masina sub viteza legala cu o lene demna de notat in cartea recordurilor. Nu ma grabeam nicaieri. Ca o stea de mare. Fara inceput si fara de sfarsit. Fara vreun scop anume. Strada goala, muzica in surdina, lehamite maxima. Ma uit pentru o fractiune de secunda pe geamul din dreapta. Nimic de vazut, aceeasi strada, aceleasi case, aceesi mizerie pe jos. Nimic schimbat in lumea mea in acel moment si poate niciodata. Imi retrag privirea dupa o alta fractiune de secunda, interval de timp in care nu iti ajunge nici sa coci un gand scurt ca pt tine. Exact la momentul potrivit cat sa vad capul unui caine care probabil si el mirat ca vede ceva luminand venind inspre el. Probabil ca am fost la fel de mirati amandoi. Numai ca mie imi era bine, cald, muzica. El probabil s-o fi intrebat de ce devine corp comun cu masina mea, sau ma rog, cu chestia luminoasa care mergea pe limba de asfalt dintre aceleasi case, aceeasi mizerie. In final eu imi culeg cioburile de pe jos, am de alergat dupa asigurare, imi pierd cateva ore cu treaba asta, slobozesc cateva injuraturi neaose si imi trec mana prin par in timp ce imi ridic privirea spre cer. El probabil nu o sa mai fie la fel niciodata.

Cascati ochii copii in jurul vostru, chiar si atunci cand clipiti, s-ar putea sa schimbati viata cuiva iremediabil. Un moment de atentie salveaza poate o viata, sau vindeca o inima ranita. Totul e sa vrei.

Blue pill vs red pill

This is your last chance. After this there is no turning back. You take the blue pill, the story ends, you wake up in your bed and believe whatever you want to believe. You take the red pill, you stay in wonderland and I show you how deep the rabbithole goes

Ca barbat nu ti se permite sa plangi. Decat poate la inmormantari. Si doar la alea in familie. Vorba cuiva, doar daca s-a intamplat ceva foarte serios. Mai degraba ar fi ok sa iti rezervi o zi pe an in care sa poti face chestia asta. Pana la urma femeile si de aia traiesc mai mult, ca uda batistele mai des. Cu alte cuvinte te descarci.

Eu unul nu prea ma uit la filme. Nu am timp, sau adorm, sau nu am chef. Ciudat, in ultima vreme am inceput sa bag unul mai pe seara asa atunci cand imi permite timpul. Am 28 ani, am vazut destul de multe dar nimic nu mi-a deschis ochii ca filmul asta: http://www.imdb.com/title/tt0400435/

Vi-l recomand. Pt cel putin 30 minute o sa iti vezi viata ta altfel. Poate te ajuta sa iesi din cacao, poate iti da un capat de ata de care sa te agati. Mi-a placut tare, poate cel mai bun film vazut vreodata.

Vreau sa inchei aici, ca deja e tarziu. Si ca timp si pt multe alte chestii. Vroiam doar sa mai adaug ca dragostea atunci cand exista e frumoasa, cand nu mai exista se transforma iremediabil in ura. Asa ca daca ai asa ceva, n-o lasa sa se piarda, ca nu se pierde. Doar se transforma in ceva urat, dizgratios, ca un mucegai pe borcanul cu dulceata bunicii.

Sour grapes

E tarziu, n-am chef de filosofat. Nici acum si nici in ultimul timp. Parca prea multe vorbe totusi. Dar stai uneori si te gandesti cum naiba functionezi. Oricum nu-ti dai seama dar ai impresia ca rumegi ceva. Nu faci decat sa sari coarda. Adica sa stai pe loc, depui efort, dar totusi nu ajungi nicaieri.

Stau si imi rod unghiile si mi-e dor. Mi-e dor de zapada. Vine ea la mine sau ma duc eu la ea in orice caz tot ne vedem. Mi-e dor de mare, ma asteapta acolo cuminte ca-ntotdeauna, nu trebuie decat sa ma sui in masina sau in tren si dupa cateva ore ne vedem. Mi-e dor sa mananc ceva sarat sau dulce, magazinul e la doi pasi.

Dar daca mi se face dor de cineva, e mai dificil nu? Trebuie sa se intample o serie de evenimente. Sa vrei. Sa vrea. Sa se poata. Uneori merge, alteori ti-e greu. Iti pare ciudat, fortat. Pe de o parte trebuie sa stai in banca ta. Pe de alta parte ai vrea sa te arunci cu parasuta. Sau sa le imbini. Oricum o dai e greu. Ca si cum ai manca prajitura cu tot cu ambalaj. Simti ceva dulce dar iti raman intre dinti bucati de carton. Parca nu mai e asa gustos.

Ideea e ca si prajitura trebuie sa vrea sa fie mancata, nu numai tu sa tanjesti la ea.

Am uitat sa zic ca eu cred ca scriu blogul asta doar pt mine. Ca sa imi aduc aminte sau sa recitesc senzatii incercate pe masura ce trec anii. Si sa scriu ca quintesenta acestui blog este chiar titlul lui.

So boys and and girls, stay away coz here it is another garbage can, one of the many you'll meet in life.

Nity nite.