Ignorance

Acum cateva saptamani mergeam linistit cu masina sub viteza legala cu o lene demna de notat in cartea recordurilor. Nu ma grabeam nicaieri. Ca o stea de mare. Fara inceput si fara de sfarsit. Fara vreun scop anume. Strada goala, muzica in surdina, lehamite maxima. Ma uit pentru o fractiune de secunda pe geamul din dreapta. Nimic de vazut, aceeasi strada, aceleasi case, aceesi mizerie pe jos. Nimic schimbat in lumea mea in acel moment si poate niciodata. Imi retrag privirea dupa o alta fractiune de secunda, interval de timp in care nu iti ajunge nici sa coci un gand scurt ca pt tine. Exact la momentul potrivit cat sa vad capul unui caine care probabil si el mirat ca vede ceva luminand venind inspre el. Probabil ca am fost la fel de mirati amandoi. Numai ca mie imi era bine, cald, muzica. El probabil s-o fi intrebat de ce devine corp comun cu masina mea, sau ma rog, cu chestia luminoasa care mergea pe limba de asfalt dintre aceleasi case, aceeasi mizerie. In final eu imi culeg cioburile de pe jos, am de alergat dupa asigurare, imi pierd cateva ore cu treaba asta, slobozesc cateva injuraturi neaose si imi trec mana prin par in timp ce imi ridic privirea spre cer. El probabil nu o sa mai fie la fel niciodata.

Cascati ochii copii in jurul vostru, chiar si atunci cand clipiti, s-ar putea sa schimbati viata cuiva iremediabil. Un moment de atentie salveaza poate o viata, sau vindeca o inima ranita. Totul e sa vrei.