Sour grapes
E tarziu, n-am chef de filosofat. Nici acum si nici in ultimul timp. Parca prea multe vorbe totusi. Dar stai uneori si te gandesti cum naiba functionezi. Oricum nu-ti dai seama dar ai impresia ca rumegi ceva. Nu faci decat sa sari coarda. Adica sa stai pe loc, depui efort, dar totusi nu ajungi nicaieri.
Stau si imi rod unghiile si mi-e dor. Mi-e dor de zapada. Vine ea la mine sau ma duc eu la ea in orice caz tot ne vedem. Mi-e dor de mare, ma asteapta acolo cuminte ca-ntotdeauna, nu trebuie decat sa ma sui in masina sau in tren si dupa cateva ore ne vedem. Mi-e dor sa mananc ceva sarat sau dulce, magazinul e la doi pasi.
Dar daca mi se face dor de cineva, e mai dificil nu? Trebuie sa se intample o serie de evenimente. Sa vrei. Sa vrea. Sa se poata. Uneori merge, alteori ti-e greu. Iti pare ciudat, fortat. Pe de o parte trebuie sa stai in banca ta. Pe de alta parte ai vrea sa te arunci cu parasuta. Sau sa le imbini. Oricum o dai e greu. Ca si cum ai manca prajitura cu tot cu ambalaj. Simti ceva dulce dar iti raman intre dinti bucati de carton. Parca nu mai e asa gustos.
Ideea e ca si prajitura trebuie sa vrea sa fie mancata, nu numai tu sa tanjesti la ea.
Am uitat sa zic ca eu cred ca scriu blogul asta doar pt mine. Ca sa imi aduc aminte sau sa recitesc senzatii incercate pe masura ce trec anii. Si sa scriu ca quintesenta acestui blog este chiar titlul lui.
So boys and and girls, stay away coz here it is another garbage can, one of the many you'll meet in life.
Nity nite.
posted by Gabriel at 00:50
2 Comments:
.....si daca ai lasa conventzii si ai face pur si simplu doar ce ai simtzi?!...ti-ar mai pasa daca prajitura vrea sa fie mancata?....nu, insa atunci ai putea sa fi catalogat ca egoist....dar nu ar mai fi atatea intrebari la care am vrea un raspuns, dar ne este frica sa le punem....
Mi se pare incredibil cum pe internet - o domeniu care este precum nisipurile miscatoare si daca il lasi nu face decat sa iti rapeasca clipe pretioase din viata ta - mai descoperi cate o minune cum ar fi blogul tau. Poate incepi prin a tine un blog pentru tine ... desi in sinea ta ai vrea sa citeasca si altii si ai vrea ca ce scrii tu sa ii atinga, sa ii schimbe ... macar sa ii faca sa se gandeasca la unele lucruri pt cateva secunde.
Eu pot spune ca de cand am primit linkul catre blogul tau, acesta a devenit si al meu. Si e incredibil si revigorant sa descoperi ca mai exista in lumea asta oameni care isi petrec o mica parte din timp analizand, cugetand.
Inca mai sper si mai caut prajitura fara ambalaj. Nu stiu daca exista cu adevarat. Dar asa cum spunea cineva: "Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata. Dar in cautarea ei merita sa traiesti toata viata"
Trimiteți un comentariu
<< Home