364 zile

A mai ramas o zi si se termina anul. Pt mine unul destul de lung. 2007 parca a durat mai bine de 3 ani. Mi s-a parut lung. Poate ca asa a si fost ca am fost mai ocupat ca niciodata. Am evoluat atat de mult pe cat am stagnat in anii anteriori. Poate pt ca mi-am facut timp pt mine mai mult ca niciodata. Poate ca mi s-au deschis ochii. Sa stiu ce vreau, ce urmaresc, cum vreau sa fiu si sa arat, ce imi place si ce imi displace. Am invatat sa zambesc chiar si cand nu e cazul, pana la urma o moaca trista nu intereseaza pe nimeni. Imi pun masca tristetii doar cand sunt singur sa imi aduc aminte totusi ca nu am chiar tot ce vreau. Nici in portofel, nici in inima, ori nici langa mine. A mai ramas deci o zi in care ar trebui sa fac un total. Sa trag linie si sa ma uit dedesubt. Da probabil ca iese ceva pozitiv, dar inmultirea are drept de veto asa ca adunarea nu prea conteaza daca inmultesti cu zero sau aproape zero. E factorul decisiv care iti anuleaza toata munca si o face sa fie in zadar. Poate cel putin pt moment. Ce e mai important imi scapa ca de obicei printre degete. Ce e important pt mine. Probabil e si greseala mea incercand sa car apa cu ciurul. O fi metoda de vina sau materialul. Poate ca trebuie sa ma reprofilez si sa fiu mai oportunist si sa visez numai atunci cand e cazul adica atunci cand mai apuc sa dorm. Ma simt blazat. Sarbatorile de iarna au ajuns doar o data pe care o bifez in calendar ca o lista de necesare atunci cand pleci in concediu. Si nu lucrurile de pe lista conteaza in acest caz ci concediul in sine. Poate ca in urmatorul an ar trebui sa imbin lucrurile si sa variez putin fata de anul care trece maine. Uite de cand scriu deja ziua ramasa se scurge usor. Exact ca ce imi scapa mie printre degete.

Exact ca in povestea cu cuiele, usa si fiul, sau ca in poza de mai sus, nu conteaza ca scoti cuiele sau ca pielea se vindeca, cicatricile raman. Practic nu te vindeci niciodata cu adevarat pt ca porti niste stigmate. Eu unul stiu ce vreau in anul care vine. Si poate si cei care ma cunosc stiu ce mi-as dori. Dar nu e de ajuns treaba asta. Pt ca degeaba stii cum arata o prajitura daca nu o si gusti. Nu o sa intelegi niciodata esenta ei. Cam atat pt seara asta. Probabil si blogul asta va ajunge mai devreme sau mai tarziu o cicatrice. Pt ca oricat as scrie oricum fiecare face ce vrea.

Deci m-am razgandit...uite, pe 2008, mi-as dori ca cei pe care ii cunosc sa nu mai fie asa egoisti. Unii, cativa, chiar se schimba si ma bucura treaba asta. Macar de i-ar tine, ar castiga respectul meu pt ca pot fi si altfel decat m-au obisnuit sa fie.

Altfel, sper sa va distrati diseara, sa va bucurati de artificii si de cine o sa fie pe langa voi, eu unul stiu deja ce o sa fac si nu e nici o noutate.