Nimic nu se schimba

Are prietenul meu Vlad o vorba. O vorba la intrebarea mea. Raspunsul, chiar daca se potriveste oricum nu are nicio legatura. Vlad imi zice ca nimeni nu se schimba. Ce intreb eu si ce imi raspunde el. Dar pana la urma cam asa e. De fapt, nimeni nu se schimba. Oricat am incerca sa ne aratam lumii o anumita imagine, pe dinauntru tot la fel ramanem. Pentru ca nu ne putem schimba. Avem un "pattern" scris undeva in materia cenusie care nu ne lasa sa fim altfel. Ne intoarcem mereu la felul nostru de-a fi. Si daca nu ma credeti puteti sa va analizati pe voi sa vedeti cat v-ati schimbat in ultimul timp sau pe o perioada mai lunga. Nu merge. Poti sa devii mai rau sau mai bun dar de fapt nu te schimbi cu adevarat. Ramai cum esti, probabil din secunda 1 in care te nasti si dai primul urlet, chestia asta sta in tine si nu te lasa sa fii altfel decat cum iti este "scris".

Toata smecheria e sa iti dai seama cum esti. Pentru ca daca faci treaba asta stii si unde vrei sa ajungi. Si cel mai important e ca stii ce anume ti se potriveste. Ca sa dau un exemplu banal si stupid nu merge sa fii decan la facultate si prietena ta sa fie model. Nu merge, sau poate merge numai la noi daca ai salariu obscen. Dar in general nu merge, trebuie sa stii exact in ce pereche de pantofi te simti bine si ce camasa nu te strange la guler. Daca nu reusesti sa iti dai seama ca de fapt nu te poti schimba, macar incearca sa vezi ce ti se potriveste. E scris in mintea ta. Daca nu, o sa ajungi sa visezi incontinuu sau sa ai parte numai de dezamagiri.

Asa ca daca te strang pantofii sau manecile de la camasa iti sunt prea lungi, fa ceva cat mai repede.

Fericirea, chiar daca sta dupa colt, nu te asteapta acolo o vesnicie.

Just a poem

I don’t have a name
Only a face
I’ve been subjected life
I’ve fallen from grace.

I’m not a person
Just a thing
With out an identity
I’m not worth anything.

In this morgue
They put a tag on my toe
The only thing it says
Is my name is Jane Doe.

The metal is cold
I’m naked on this slab
Hard to believe I’m dead
Because I didn’t see the cab.

I left my purse at home
It had everything in it.
My family is spotless
Never broken the speed limit.

So now I don’t have a name
Or a family just a face.
My height my weight
My eye color and race.

They’re pulling me out
And putting me on a table.
It’s just as cold, same kind of metal
Only difference is this one is stable.

The water’s so cold
And my skin’s so pale
They cut open my chest
As if I’m not real.

I guess since I’m dead
I’m really not
But the least they could do
Stop saying what I’ve got.

Yes there’s a heart
I know it works just fine
And leave it in there
Because its mine.

Those are my lungs
Parent’s were smokers
When I used to run
It felt like breathing hot pokers.

I know what I have
But why don’t you know?
I know my name is certainly not
Just Jane Doe.

Dead and cold
No heart beat or pulse
No breath or pain
Any movement is entirely false.

I’ve been cut open
I don’t get a funeral
Because no one would be there
To witness my burial.

They can’t find my family
Because they don’t know my name
They can’t even say
I didn’t die in vain.

So now I’m dead
Where do I go?
Not heaven or hell
They won’t take poor Jane Doe.