Shopping

Titlul nu are nicio legatura.Sau niciuna evidenta cu ce urmeaza sa zic. Doar ca azi cand eram pierdut intre mii de produse de consum si sute de oameni dornici sa isi sparga salariile din prima, am avut asa o alta deschidere asupra opticii vietii. Cel putin a vietii mele. Si dintr-o stare de suparare mai mica sau mai mare mi s-a intiparit un zambet pe fata. Unul din zambetele alea pe care oamenii le afiseaza atunci cand cred ca numai ei stiu un lucru. Si-s fericiti ca treaba sta asa. Da, mi-am dat seama ca nu trebuie sa mai fiu suparat, pentru ca privesc altfel unele lucruri. Ca si in poza asta de mai sus, oamenii se impart in principiu in doua mari categorii. Spatiile goale care nu iti zic nimic, treci cu mana prin ele si e doar aer. Si restul, care-s palpabile si care iti zic ceva. Da, pur si simplu oamenii iti sunt ori indiferenti, ori altfel. Altfel, adica iti dau niste stari prin care simiti ca traiesti. Te fac sa razi, te ranesc si poate esti suparat si plangi, te ajuta cand ai nevoie sau te arunca in cea mai crunta deznadejde. Si totusi, astia, o mana de insi, te fac sa simti ca traiesti cu adevarat. Fara ei viata ar fi ca un film fara sunet, ca o plimbare legat la ochi, sau ca o prajitura fara gust. Buni sau rai ar trebui pretuiti pentru ca ei sunt sarea si piperul fara de care viata ta ar fi la fel de fada ca o bucata de hartie molfaita in gura ca atunci cand erai copil.

Si mai e ceva. Viata e scurta, si eu am de gand sa profit din plin de ea. Sa pun si sare si piper. Acum pot sa zambesc din nou, la fel ca un copil, fara un motiv necesar sa fac asta. Uneori si o chestie amara se poate face la fel de dulce ca mierea, doar trebuie sa stii sa o tratezi. Am mai adaugat, si poate nu acum, inca o persoana printre putinele care inseamna ceva pt mine. Si-i doresc ce e mai bun pe lumea asta, indiferent ce s-ar intampla.

Make a wish

Te trezesti. E dimineata. Stai in pat si te uiti in tavan. E o noua zi. Iar o iau de la capat iti spui in sinea ta. Sau pentru cei cu o viata mai putin monotona, e doar o noua zi. Dar cred ca fiecare cand face ochii mari, isi pune in gand ca ar vrea ceva in ziua respectiva. Adica cel putin eu asa fac. Iti stabilesti ceva. Care ai dori sa se intample in aceeasi zi. Sau peste o luna, peste un an. In minutul ala in care faci ochi in capul tau iti tesi viitorul. Sau mai adaugi un fir la el. Ca sa prinda contur. Si sa vezi ce iese din tot amalgamul de dorinte. Numai ca din pacate, nu prea ti se intampla ce iti doresti. Asta pentru ca inca nu ti-ai dat seama ca tot ce ai, tot ce poti sa ai e doar pe munca ta. Nu neaparat chestii materiale, dar orice ai, il meriti ca ai tras pentru el. Si ca nimic nu ti se cuvine. Poate suna ciudat dar eu chiar cred in treaba asta. Nu exista miracole. Ele sunt doar in filme. Filme de Oscar poate. Si o lacrima pe obrazul unei fete, scursa usor pe la coltul ochiului. Luata usor de buzele unui baiat care zambeste usor.

The octopus

Poate ca e putin scarboasa imaginea din stanga dar nu ar trebui sa ne repugne ci ar trebui sa ne faca sa ne tragem mai aproape si sa o studiem mai pe indelete.

Nu e decat poza unor timpuri trecute de care diferiti oameni s-au lepadat. Pe undeva acolo se afla si al meu. Recunosc mi-a trebuit mult sa ma rup de micul meu "amic", dar gandindu-ma ca are cam 8 tentacule prevazute din belsug cu niste ventuze mi-ar fi tare greu sa ma mai lepad de el daca nu-l dau jos din carca mea. Recunosc ca nu a fost usor. Cel mai greu e sa iti iei elanul necesar si sa faci primul pas. Dupa care, restul vine de la sine. Si chiar iti face placere sa te redescoperi pe tine insuti ca om. Practic te redefinesti. Devii ceva mai bun. Trebuie doar sa iti dai scanteia aia care iti deschide aripile si te face sa poti zbura pana la cer. Si de acolo lumea se vede cu totul altfel. E mai frumoasa, o intelegi cu adevarat, o vezi in toata plenitudinea ei.

De ce am adus vorba de asa ceva? Pentru ca azi facandu-mi curat prin sertare, prin minte si prin viata am gasit niste ramasite ale trecutului meu mai mult sau mai putin indepartat. Pe care evident ca le-am facut farame si le-am aruncat la cos. Totusi ma intrebam de ce nu am facut eu anumiti pasi mai devreme? Pentru ca timpul trece iar asta nu ti-l da nimeni inapoi.

Asa ca ai curaj si fa pasul cand trebuie pentru ca altfel risti sa nu mai poti deveni un om mai bun, iar chestia asta cu 8 tentacule n-o sa te ierte niciodata ca nu ai facut pasul cand inca il mai puteai face.

Accidente

In viata se mai intampla si accidente. Spontane, cand de la un moment la altul situatia devine din comedie o adevarata tragedie. Si pe astea nu prea poti sa le eviti. De fapt nu te evita ele pe tine ci te imbratiseaza de-a dreptul. Si mai sunt accidentele astea care crezi ca le poti evita. Le vezi de la departare. Poate uneori nu le vezi ci doar le simti, ai o senzatie ca se intampla ceva rau.

Oamenii interfera unii cu altii. Poate azi te ajuta un necunoscut si iti intinde o mana cand ai cutitul la os. Sau uneori te trimite la ceruri un necunoscut. Cred cafiecare dintre noi si-a bagat la un moment dat picioarele in viata cuiva. Mai mult sau mai putin voluntar.

Stateam si ma gandeam zilele astea ca si eu in inconstienta mea de copil poate am distrus doua vieti. Sau poate e prea mult spus distrus, ci doar deviat cursul vietii a doi oameni. Mai precis vietile parintilor mei. Eram mic si nu imi dadeam seama de ce mama nu mai doarme cu tata. De ce atunci cand isi vorbesc parca vad doi caini care maraie unul la altul. Intelegeam insa ca pe tata il vad din ce in ce mai rar, ca mama atunci cand nu avea cu cine sa ma lase statea in compania unui om care numai tata nu era. Stateam si ma uitam pe geam cat era ziua de lunga poate poate il vad pe tata. Imi facusem si un mic bagaj asa cum puteam eu la varsta la care nu stii nici macar sa scrii, Si asteptam. Asteptam sa fie ca inainte, sa am si mama si tata. Sa fie cum imi placea si era bine. Si acum la 27 ani stau si ma gandesc ca tata pentru mine a venit inapoi. Ca se culca seara in pat cu mama spate in spate, ca trebuiau sa isi vorbeasca dar numai cuvinte frumoase nu isi spuneau in majoritatea timpului. Ca poate vietile lor ar fi fost altfel daca eu in inocenta mea de copil nu insistam sa am familie, asa cum o stiam atunci. Ca poate fiecare ar fi gasit pe cineva cu care si-ar fi facut restul anilor mai frumosi. Si poate uite ca nu 2 destine am schimbat ci poate chiar 4. Poate puteam sa am frati mai mult sau mai putini buni. Un simplu gest poate duce schimbari radicale. Chiar daca viata e mai terna decat un film color de succes, in majoritatea cazurilor ii da clasa si il bate de nu se vede. Viata bate filmul si nu oricum ci la scor de forfait. Poate daca as stii asta si m-as intoarce acum 20 ani in timp as sta in banca mea, as deschide televizorul si as astepta sa vad ce se intampla mai departe fara ca sa intervin. Poate ar fi mai bine.

Care cititi blogul asta poate va ganditi de doua ori inainte de a intra in viata cuiva. S-ar putea sa o schimbati iremediabil. Si asta in conditiile in care poate va dati jos din barca mult prea devreme. Cred ca oamenii au in ei o doza de egoism cu care se nasc si pe care o folosesc in majoritatea timpului numai atunci cand e mai putin nevoie de asa ceva. Si poate facem numai pe dos...

In rest doza aia de fericire s-a transformat in dulce amar. Sunt putin resemenat si ma gandesc ca e foarte greu sa obtin ce imi doresc. Ar trebui sa imi schimb idealul, sa incep sa imi doresc altceva, poate sunt sanse mai mari sa se concretizeze ceva. Sau poate nu stiu sa am rabdare. Din pacate nu mai sunt copil, stiu exact ce imi doresc, dar in aceeasi masura si cam ce sanse sunt sa am parte mai mult decat visul unei nopti de vara.

E frumos sa cunosti persoane speciale. E trist ca o faci in cele mai nepotrivite momente. Locul e bun, doar momentul e prost ales. E bine macar ca stii sa zambesti din nou si stii si de ce o faci. Si e bine sa stii ca stii ce vrei. Chiar daca iti doresti mereu ce prea putin ai.

Si imi doresc sa iti dai si tu seama ce vrei, macar rezolvi jumatate de problema, restul e frustarea de a o obtine si a te bucura de ea.

Fericirea se pare tine o clipa, dupa care se risipeste in vant ca nisipul de pe plaja intr-o zi de vara fierbinte.

Si in cele din urma inca ceva, e greu si dureros sa te maturizezi. Tine mult si e neplacut, ca o nastere care nu se mai termina. De altfel nici nu sunt sigur ca se termina vreodata.

PS: am inceput sa scriu si cu stanga, as vrea sa ajung sa scriu la fel ca si cu mana dreapta asa ca exersez zilnic. Macar daca e sa fiu stangaci sa fiu cu acte in regula.