Deuce

Toti pornim egali. Sau cel putin asta sta treaba in teorie. In fapt realitatea sta cu totul altfel. Toti fugim de ea. Nimanui nu-i place egalitatea. Ca si in tenis, cand se ajunge in situatia de egalitate toata lumea e nemultumita. Si asta din simplul fapt ca atunci cand se ajunge la ea toata lumea vrea sa scape de ea. Cum, egalitate? Nu e bine. Cineva trebuie sa castige. Si daca stai bine sa te gandesti egalitatea supara in marea majoritate a cazurilor. Nu-i nimic mai tragic decat o egalitate. Pt ca aproape intotdeauna cineva trebuie sa castige iar altcineva sa piarada. Toti fugim de ea, poate sta si in natura noastra sa fim egoisti si sa nu putem imparti ceva la jumatate. Chiar si cand taiem un mar sa il impartim la doi, jumatatile nu-s egale, una e mai mare decat cealalta. Astia suntem, nu vrem si probabil ca nu putem sa fim altfel.

Pe de alta parte, se intampla ca intr-o zi, cand soarele nici nu a rasarit pe cer, sa ti se confirme ca esti cam visator, si ca lumea nu sta cum crezi. Nu neaparat ti se darama lumea in cap, ci mai degraba ti se confirma ca lucrezi cu teorii neadevarate. Pornesti de la o axioma care tu o crezi adevarata si incepi sa iti tesi visele si viata pe langa ea. Si pe parcurs, undeva, firul se rupe si tesatura se destrama. Bine totusi ca se intampla asta cand nu e prea tarziu. Scorul nu mai e egal, eu am zero, si tu ai punctat, aveai dreptate, nimic nu e ca la inceput si nimic nu dureaza pe cat credeai ca dureaza. Asa ca Ruxandra, probabil ca tu ai dreptate, nimic nu tine ca la inceput. Astia-s oamenii si probabil asa vor fi mereu.