Si daca totusi...
E tarziu. Sau e poate devreme. Nici nu stiu cum sa o iau, e ora 2 dimineata si incerc sa ajung acasa printr-un oras inghetat, trist si pustiu. Spre deosebire de mine care sunt doar obosit. E bine, e cald in masina, e ca vara pe plaja la soare in vama, ascult Guerrilla si nu e bine, muzica lenta si caldura, cumulata cu oboseala, parca m-as culca acolo ca e bine si cald. Dar n-am cum asa ca trebuie macar sa ajung acasa si dupa aia mai vad eu. Privirea aluneca dincolo de volan, probabil si din cauza muzicii si caldurii, nu se opreste decat la infinit. Condusul devine ceva instinctual si mintea zboara departe. Si intr-un moment ca asta ma gandesc. Si daca de fapt dragostea nu exista? Nu ca nu exista ca ar fi trist, dar nu cum ne-o imaginam noi asa. Adica sa dau o definitie noua. De fapt fiecare om este o jumatate, care apartine de fapt altei jumatati. Sunt doua jumatati facute una pt alta, se potrivesc perfect numai ca sunt aruncate departe una de alta. Si nu neaparat departe ca distanta, ci orice te poate pune in doua universuri separate, care uneori poate se intalnesc doar tangential. Poate pe masura ce cresti intalnesti alte jumatati, incerci sa faci un tot cu ele dar vezi ca nu te potrivesti. E ca la un puzzle, nu se potrivesc, si daca reusesti sa le combini nu poti sa o faci decat cu forta si se vede cu ochiul liber ca-s indesate una-ntr-alta in mod nenatural. Ma rog, dupa un timp vezi treaba asta, devii iar jumatatea care erai inainte si incerci alte si alte jumatati. Ma rog ideea e simpla, din momentul in care te nasti esti o jumatate care arata intr-un fel si doar o singura jumatate ti se potriveste perfect.
Concluzia nu poate fi decat una singura, incepeti sa cautati dragii mei, timpul e scurt si orice secunda pierduta nu o mai aduci inapoi. Poate jumatatea ta e dupa colt, sau peste mari si tari. Totul e sa cauti. Asta e jocul, asta e rezolvarea.
posted by Gabriel at 14:05
2 Comments:
Frumos zis. Insa poate ca, dupa mai multe tentative de potrivire cu alte jumatati imperfecte, nici "forma" ta nu va mai fii ca la inceput. Si probabil ca nici jumatatea ta perfecta va fi slefuita de interactiuni..
Realitatea e ca viata e facuta din multe clipe, clipe pe care trebuie sa le traiesti cat mai intens. Pe cont propriu, iar daca e sa se intample ceva, cu atat mai bine. Asta pentru ca piesa de puzzle care a fost facuta pentru tine pur si simplu nu exista. Uneori aproape se potriveste, dar mai trebuie sa o iei la pila pe ici pe colo, si sa te iei si pe tine tot la pila.
Pila asta se numeste compromis. Daca slefuiesti prea mult nu te vei mai recunoaste, daca slefuiesti prea putin nu te vei mai potrivi. Totul depinde de cat de mult iti doresti sa te potrivesti cu alta piesa si de cat esti dispus sa pilesti pentru asta.
da ai dreptate, suntem de fapt niste jumatatii care in desursul vietii trebuie (presupun) sa ne gasim jumatatea:).
Trimiteți un comentariu
<< Home